Joc

gânduri fără cuvinte
turmă de stele rătăcind mai mereu calea laptelui
dau năvală, înconjurându-mă,
ca un roi de albine.
dacă aş începe să mă agit ca să le sperii
aş cădea sub povara zumzăitoare
dar aşa, prefăcându-mă că nu ştiu nimic (şi le păcălesc)
le apuc, unul câte unul (gândurile)
şi ne jucăm de-a şoarecele şi pisica
până le obosesc bine
şi le las fără suflare
pe pragul buzelor.
de cele mai multe ori adorm fără să bag de seamă
când le-am terminat (gândurile, nu cuvintele)
dar nu-i bai,
mâine-i o nouă zi
şi alte gânduri, roiuri, minute...