labirint

o pereche de ochi, zece degete şi două urechi
aruncate pe tastatură în faţa ecranului
inutilitatea, coajă ce se desprinde,
percepţie goală şi viitor adormit

o să mă vezi privindu-mă în timp ce mă privesc
şi-glinda lua-va chip şi sunet omenesc
căci frumuseţea noului stă în surprizele ce-l nasc
nu-n ruga aripilor moarte fără glas

păcat că visele nu pot să se maturizeze
şi cară peste tot cutia cu păpuşi
o groapă de gunoi cu amintiri bolnave
gesturi, arome, viaţă între două uşi

tuşe prea groase, mâl depus în gât
ca un preaplin de “asta ştiu şi nu mai am nevoie”
spargeţi peretii ăştia, daţi-mi o perspectivă
armata de cuvinte şi-o mică ambuscadă


Odi et amo. Excrucior.
asta e viaţa mea, picioare bandajate
cârje, baston, suflet bolnav, sandale, kimono
o curtezană ca oricare alta, evantai,
şi-aroma ceaiului ca o petală de cireş.