despre chimia salivara si legatura covalenta a indiferentei

mi-am luat tarnacopul, harletul si lopata
si-am plecat sa-mi ingrop toate clipele traite
fara sa realizez curgerea catre inutil

primul cuvant ce-a valurit lacul privilor
purta in el germenele povestilor cu a fost odata
si mai ales prevestirea calmului

am ales sa scriem povestea furnicilor
ce se zidesc in bolta si in peretii furnicarului
ascultand cresterea si descresterea larvelor cuvinte
la fel de rostite si de uitate de sute de generatii

privirile noastre purtau lumea in spate
iar cuvintele arcuite peste puzderia tacerilor
sa legau ingropandu-si picioarele in cristalul slefuit

lumea se consuma si ne consuma
slabind temelia si ordinea fireasca a tacerilor
pana cand tot universul nostru a disparut intr-o asurzitoare pravalie

eu descopar o lume ce nu a fost a noastra
tu descoperi cuvinte punti ce niciodata nu a fost ridicate
intre buzele parjolite de atata asteptare
si ziua redescoperirilor s-a strans covrig pe presul din fata vietii

surasul a inflorit in coltul ochilor
avalanse dezlantuite de cuvinte matura totul in cale
zdrobind tacerile ce ne-au podit buzele

inutilul isi intinde aripile la soare batand alene aerul
se ridica abandonandu-ne la marginea desertului
dervisi cautand adevarul in ceata tremurata a asfintitului