povestea de sâmbătă

ciudat, ziua de astăzi e ultima zi normală de muncă
ce lasă prin viaţă o urmă de carenă, adâncă
ziua de astăzi este o zi uitată
azvârlită prin pod ca o minciună nefondată

moartea într-o astfel de zi e aproape perfectă
şi nici nu are alură de moarte suspectă
e ca o ultimă şi tandră înbrăţişare
când frunza uscată se-ntinde spre soare

despre ea am vorbit aproape întreaga săptămână
căci îmi era iubită, amantă, stăpână
fără ea nu-s decât apă-ntr-un şanţ infinit
inutil de uscată dacă nu m-ating de nimic

mâine va urma o altă poveste
ce poate să cadă în lume ca „a fost” sau poate mai este
ziua de mâine se va coace în forma ei
doar de voi fi s-o ofer: ea ofrandă, voi zei