miercuri, 3 noiembrie 2010

viitorologie

încă de pe când se afla în pântece aflase despre ea
ştia că o să-l urmărească toată viaţa
şi mai ştia că nu va scăpa de ea
umbră zidită adânc
la baza cărnii şi a oaselor
acolo unde numai cancerul se mai încumetă

tainic,
vălurind printre faldurile luminii
s-a strecurat în viaţă
strângând un ţipăt în pumnii mici
fără să se mai uite
unde-i ascunsă

la primul scâncet răcnit
ea s-a ascuns
strecurată pe sub corzile vocale
şi n-a ieşit imediat
ghinion
carnea s-a strâns
jur împrejur, celulă după celulă
ridicând zid gros până la sufocare
şi apoi a uitat de ea
de mirosul ei
de tăcerea cu care rodea
la baza zidirii

din adâncuri
la intervale neregulate
mofete cu iz de moarte se ridicau
aburindu-i ochii
tăcerile se surpau în jur
izolând suspinele
şi intunericul

„hai la groapa cu furnici
ba-i aici, ba nu-i aici...” cu tăcere te ridici
dintre frici...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu