povestea de miercuri

povestea aceasta întârzie să vină
cu toate că nu-s decât eu în grădină
vara-i plecată, toamna-i la poartă
pe-alei tot iarbă şi frunză moartă, uscată

se poate să fiu doar eu vină
nerăbdarea din mine creşte ca pătrarul de lună
şi mai am şi-o curiozitate spartă
rătăcită între o cazma, o greblă şi o lopată

mă gândeam să-i povestesc de iubire
cu toate că vorba lungă nu prea îmi stă în fire
de iubire şi alte băuturi asemenea ei
ce te ameţesc şi te fac lumea în cap să ţi-o iei

un câine îmi latră tăcerea uitată
povestea prin colţuri e roasă, crăpată
mi-s vorbele ceţuri, fuioare de fum
c-o iarnă ma-ntâmpin şi pornesc la drum