miercuri, 8 aprilie 2015

e scris în ADN


închisoare pe viaţă.
zidurile se mănâncă în timp
lemnul putrezeşte şi el
chiar fierul se macină
numai închisoarea trupului
nu se ruinează fără de voia ei
vai de cel aruncat în adâncul ochilor
având reazem doar cerul gurii
şi cernerea tăcerilor
căci chinurile îl vor năpădi
să vezi toate ispitele dând năvală,
pe frunzele zilelor
rupându-le din tihna lor
nevinovată
poftele cu ochi lăcrimoşi şi dulci
târându-se la picioarele lui
cerşindu-şi iertarea
şi bunăvoinţa
lanţuri invizibile
reduc gradele de libertate

până la limita uitării

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu