luni, 27 aprilie 2015

să plângem moartea dulcelui din noi


smogul ne cuprinde suflete în cămaşă de forţă
lăsând vederii cercul vânătului ostenit

am exilat iubirea dintre noi
avem butoane, prescurtări şi chat-uri dese
dar când răsare dintre aşternuturi spaima
ne agăţăm de răstignite amintiri

cândva trăiam experienţe în real
gustam, vedeam şi auzeam punctând prin voce  
tactilul era parte componentă-n ritual
intrând în viaţă cu-o senzaţie atroce

prezentul ne-amăgeşte cu miraje
trăieşte clipa la picioarele viţelului de aur
ne aruncăm cu capul înainte
şi-abandonăm tot ce înseamnă amintire

dulceaţa clipei rătăcită-i chiar pierdută
printre sipete şi clondire prăfuite


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu