Postări
suntem plini de inspiraţii şi odată cu aerul
tragem pe nas linia curbă a decepţiei
ce precipită întru orbirea
glonţului de-argint
orice expirare creează golul primordial
în care eclozează toate tăcerile
din care vor lua naştere
spaimele şi încrâncenarea nerostirii
cuvintele ies la foc automat
reculul scrie noi forme de comunicare
convenţional substituit
de mereea nonverbală a semnelor
dicţionarele îşi smulg foile şi biţii
cuvintele sunt abandonate pe treptele uitării
iar viitorul scormonind printre ruine
va întrebacum e sa ai fluturi in stomac?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu