printre rânduri

cineva citeşte din mine

unde? cine?

acel cineva a plecat aseară devreme

atât de devreme că luna nu apucase încă a se cerne

şi a căzut în cameră pe fereastră

de nu puteam să mor de la lumina albastră

cuvintele mi s-au rărit atât de mult

că nici de-o coadă nu am avut îndeajuns

despicate la vârfuri, tocite pe-o parte

mă şi întreb dacă au fost vreodată pe-o pagină de carte

pe coate literele sunt şterse

să muşti, să împingi, să loveşti, să striveşti

cariile poartă urmele silabelor

ce-au căzut

mestecând aerul într-un ritm doar de ele ştiut

ameţitor de lent şi incoerent

ca uitarea la timpul prezent

suflete cum te prezinţi la Marea Judecată

fără dinţi, fără coate, cu pielea uzată?