luni, 27 aprilie 2015

mai lasă-mă să-ți mângâi visele


acolo departe de lumea dezlănțuită 
printre obcinele răsuflărilor
voi rătăci acoperit doar de roua visului
ce prinde contur și luminează

poate că mă voi rătăci
printre atâtea lucruri uitate
dar bucuria de a fi parte
acoperă teama reducându-i umbra

ca orice grădinar împătimit
voi săruta bobocul ce aduna seva-între petale
îl voi adăposti de soare și de vânt

și floarea viselor ne va purta spre altă zare

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu