vineri, 3 aprilie 2015

serenitate



„Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!”
dar Doamne unde sunt cuvintele? şi despre ce să vorbesc?
la început am fost cuvânt aşa că n-ai de ce să te plângi
cât despre subiecte ţine de tine ce alegi
eu doar voi judeca la final

schimbă-te mi se tot spune, mi se repetă obsesiv
până la pierderea de mine însumi
până la transparenţa totală
eu, omul celofan

adună-te, poartă-te într-un singur chip
fără toate pleonasmele astea
de nu mai ştie lumea
cine eşti tu cel adevărat

alungă-te dintre cuvinte
lasă-le să respire
să te uite
să învie

cine-s ei să mă judece Doamne
dar dacă aşa e socotit
dăruieşte-mă

vas în care se scaldă cuvintele

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu