eu mint, tu minți, el
minte, ea minte.
dar e mult mai ușor
de suportat o minciună cu picioare scurte și crăcănate
decât adevărul, așa
cum este el în realitate: murdar, cocoșat, bătut, alungat, huiduit
cum numai aurolacii
ce ies din canale mâzgălind luna cu jegul degetelor
un pumn de pastile,
un pahar cu apa și eternitatea îți vine în întâmpinare
ca o pungă
argintiu-strălucitoare
cine intră în canale
străbate tot labirintul minotaurului
depănând firul
imaginar care-l ține în viață
the end. și pentru o
clipă întunericul inundă sala rupând firul irealului
aer. cine mi-a luat
aerul? vreau aer. să fie lumină!
și lumina se aprinde
în sala tristă și goală
chiar și cimitirul
are mai multă lumină și culoare
copilăria e tărâmul
luminii și al poveștilor aducătoare de întuneric
adolescența e timpul
aleilor, a sărutului șoptit și a întunericului dorit
maturitatea este un
rest de care te bucuri între job, o coadă două și ceva treabă
iar bătrânețea este
perioada în care pui afișul „închis pentru inventar”
timpul este un
elastic pe care fiecare îl întinde atât cât poate