fulguiri

soarele alearga sa-si gaseasca umbra. ce pot face eu?

cum ar fi viata daca nu m-ar haitui atatea spaime?

din toate cate le am si toate cate le stiu, inteleg ca nu m-am ridicat nici pana la genunchiul broastei.

Tsuneo aude voci, eu nici macar atat. El traieste sentimente navalnice, eu nici cu ale mele nu ma vad
Vocea din departare l-a cautat pana la marginea sufletului si a intrat sa-I dea buna seara. Desertul meu devastat inca asteapta binefaceriile ploii. Fiecare fasait ma face sa ciulesc urechile. Astept!

drumul catre fericire nu trece prin fata casei mele, el pleaca din inima mea.

floare de cires
in albe asternuturi
lacrimi tacute

gustul uitarii staruie ca zumzetul unui bondar intre petalele cazute


normele mele de frumusete m-au parasit.
-descurca-te singur au mai spus lasand intunericul noptii sa ne desparta
acum stau si ma intreb ce este frumusetea.

cine poate spune in ce consta frumusetea unui balans?