exhibiţionism

clima suferă de febră galbenă, a umblat despuiată pe coclauri şi nici vaccin nu şi-a făcut

se credea mare şi tare iar acum capul o doare şi îi crapă de durere, vomă, icter, o plăcere...

am luat o călimară şi-am ascuns în ea o vară

trenurile au tampoane şi-n vagoane ruginite pete mici, milioane, bulioane

sub rugină înfloreşte arta ce-n ascuns iubeşte

în orasul de la mare care moare şi nu-l doare

lumea moţăie la soare gândurind o întrebare: de ce oare

e lumina înşelată şi-i băgată în pahare cu duhoare?

seara când ies cu căţelul, licăreşte, se lipeşte,

de pantof un fir de moarte care vine de departe

şi-mi şopteşte, nebuneşte, că pe el cine-l iubeşte...

cu-cu-bau ziua-i pe ducă a luat seara din ulucă

şoldurile şi le-nfaşă, simplu că nu e trufaşă

ia din cui dorul de ducă, pierde cheia că-i năucă...se topeşte...o nălucă