de obicei, mă trezeam numărând câte ceva:
prieteni, evenimente, trăiri, zile
apoi am ȋnceput să uit
iar numerele ȋmi erau tot mai străine
forme goale, năluciri, depărtări
copacul nu-şi numără frunzele
eu ȋmi
pierd vorbele
cerul nu-şi numără aripile
eu imi uit trăirile
pârâul
nu-şi
numără
pietrele
eu nu-mi găsesc malurile
copac de aş fi m-aş desvorbi
cer de aş fi m-aş destrăi
apă
de aş
fi m-aş
pierde-n iarba deasă
dar cui ȋi pasă
când
ajung acasă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu