Postări
azi ploaia
aşa cum cochilia moartă păstrează zbuciumul valurilor
tot aşa urma pe cer închide-n taina nefiinţei amintirea
ploii
şi nimănui nu îi mai e teamă de ploaie
pentru că ploaie nu ucide
ea doar spală nepriceperea noastră
oamenii care n-au cuvinte nu sunt săraci ci doar goi
ei se nasc fără drojdia beţiei
şi fără stropul acela de nebunie
care te ridică din colbul necuvintelor
azvârlindu-te printre tăcerile hămesite
buzele murmură a litanie
degetele-şi caută locul pe tastatură
o ultima-ncordare
şi ploaia cuvintelor umple rând după rând
cu preaplinul strâns între marginile paginii de hârtie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu