ȋn burta calului

orice călătorie e un ȋnceput, dar ȋnainte de-a pleca

e bine să verifici ruta, vremurile, cerul şi inima…

am fost luat de ceafă şi aruncat ȋn burta calului fără să mi se dea nici un indiciu

zile, luni, ani, peregrin printre propriile spaime

la adăpostul ȋnchisorii

pe un perete o mână a scris:

“ȋn noaptea urgiei, porţile cetăţii se vor deschide şi calul va fi primit ȋn cetate”

peste tot desluşesc semne…

zile plecate ȋn căutarea vestitei nopţi ce nu mai apare

suflete ce-şi lasa umbrele de strajă şi se prăfuiesc ȋn aşteptare

unghii ce-au crestat nerăbdarea ȋn carnea tăcerii

şi aroma ei… nechemată        

chiar dacă totul zumzăie ȋmprejur

presimt că,

ostenită de atâta drum

noaptea se-apropie…

cetatea ȋnsăşi, roasă de-aşteptare

se pregăteşte să-şi ia darul

deschizând porţile

calul va intra biruitor

iar eu, fur de noapte, voi coborâ din burta lui

primenindu-mă cu arderea de tot