ca o depresie…politica

o toamna trista bate in ferestre

un teatru si mai trist isi numara lojele

umbre ramase din stagiunile trecute

si roluri ingropate in afise smulse

strazile se ascund sub pasi trecatori

ploaia bate pe la toate usile resemnata

otravurile au primit viza de lucru

anulandu-i normalitatea chioara

turbinele macina sisturi revoltate

dintele cariat se viseaza-n palat de aur

iar imparatul uita ca e atat de gol

incat nici ecoul nu-l mai reflecta

nici padurile nu se simt prea bine

si-au luat cheresteaua-n dulapi

si trec granita cu acte de buna purtare

fara sa se mai uita inapoi

cine mai crede in limpezimea izvoarelor

nu a intrebat tumorile canceroase

ce rasar ca ciupercile pe toate malurile

pana la gurile de varsare