Postări
toamna-n priviri si-o luna pe umar
intr-o zi voi uita ce am spus, voi uita ce am scris
voi uita ca dincolo de cuvinte ploua
muntele isi deschide pieptul maturand padurile cu urletul sau
isi scoate inima de aur si argint si-o arunca farame la caini
adunand toate tacerile marturie
sangele ostenit cauta inima ce era in stare sa-l miste
si fiinca nu mai e de folos curge de-a valma otravind locurile cu
plangerea lui
muntele a murit!
apele se strang sa-l boceasca
cerurile il invesmanta in miresme de padure
soarele imbracat in odajdii ii canta stalpii si prohodul
savarsind ritualul de pe urma al cenusii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu