joi, 19 septembrie 2013

lungul drum al zilei către mine



noaptea grea ca o melasă mă învăluie-n a sa plasă

toamna mi se strecoară-n aşternut
lipindu-şi sânii mari şi uzi de cerul meu
frunzele cad mâncate de rugină
şi patul dă din aripi parcă tot mai greu

noaptea mă ţese în cocon de vis
monedă calpă pentru zile negre
în pântecul uitării să m-afund
un loc şi-un timp fără coordinate

mi-e toamnă şi visez să desfrunzesc
într-o eternitate somnul să-mi ascund
să-mi strâng cuvintele şi rădăcinile

şi-n iarna de-nceput să mă afund

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu