duminică, 20 martie 2016

declaraţie de dragoste



new york, oraşul care nu doarme niciodată
îşi stinge sfielnic ferestrele şi se prelinge
câteva etaje mai jos, să nu-l găsească lumina

oraşul meu, spre deosebire de new york
doarme-n bocanci borându-şi maţele la umbra stabilopozilor
şi nu ştie că a pierdut cel mai bun om din toate timpurile

ca să fii cel mai bun nu trebuie să dai
toţi proştii dau de pomană cât să-şi cumpere respect sau iubire
dar ca să fii cel mai bun trebuie să iei, să smulgi cu forţa să-i faci să urle de durere

ei nu bănuie, oraşul nu ştie, moartea nu a aflat
ei vor dormi încă o mie de ani, oraşul va ajunge o ruină
şi moartea va pleca în exil umilită


oraşul meu, cât de mult am fi făcut împreună

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu