desparte-mi cuvintele în culori

te-ai întrebat vreodată ce culoare are moartea?

nu. pentru că eşti încă în viaţă

şi nu crezi că ţi s-ar putea arăta în faţă

dar zborul? ai idee ce culoare are?

sau ce miros?

habar nu ai. nimeni nu ştie, nici măcar Icar

pentru că nu mai scăpa de mirosul ăla de ceară topită

şi de viaţă râncedă

zborul dacă vrei să ştii

are culoarea albastră şi miroase a libertate

sau a primăvară

iar moartea, îţi spun eu, are culoarea aurie

dar din cauza orbirii

cei mai mulţi cred că-i neagră

din câte ştiu, Moartea se îmbracă-n oglinzi

iar ceea ce vezi tu

nu-i decât adâncul sufletului

care pleacă, când pleacă,

târşâindu-şi bocancii scorojiţi