Postări
venim pe lume singuri dupa ruperea de ape
si suntem alungati din pat in tarc, din tarc in scoala
pentru a face loc acelor ce semneaza in carnet
dar cei mai multi sunt prea grabiti
si trec prin sufletul tau
uitandu-si umbrelele, tacerile, singuratatile
sufocandu-ne cu totul, luandu-ne aerul
lasand in urma doar marele lor gol
si vestejite asteptari
la sfarsit iti dau seama ca jur imprejur
singuratatea se intinde ca o atmosfera rarefiata
ce nu poate intretine viata
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu