atelier foto

culorile cerului s-au strâns în jurul unui foc de tabără şi aşteaptă răsăritul

firul de iarbă se-nchină până la pământ şi-şi varsă bobul de rouă

ultimul cuvânt apare şters ca toate fotografiile sepia

poate că te aştepţi să-mi mai amintesc ceva

acum când cerurile şi-au luat straie cernite şi au pornit în pelerinaj

dar ploaia spală totul luând culori şi cuvinte cu ea

cineva mi-a-ncurcat substanţele şi mi s-au întunecat toate cuvintele

o viaţă inutilă, cuvinte supraexpuse, film stricat, hârtie aruncată

şi toată munca mea se pierde printre pete şi umbre seci

am dorit, am crezut că ochiul meu poate păstra viaţa aşa cum e

eternitatea a fost inventată pentru a mima opoziţia

aşa că, asemeni oglinzilor mincinoase, crapă-se ochiul furtunii în mii de gemete

iubirea este o luptă continuă

şi tu ştii că nu vei avea pace-n suflet

atâta timp cât liniştea nu are seminţele încolţite

păstraţi-vă fotografiile până la judecata de apoi pentru că eternitatea e obositoare