terapia sufletului

doctore, mă doare iarna ce m-aşteaptă şi ziua asta care nu se mai termină

chiar acum am îngropat ultimul cuvânt ce-l mai aveam

tăcerea doare când îţi mor cuvintele în braţe

şi nu te regăseşti nici înăuntru nici afară

e atâta linişte în jur

că nici oglinzile nu-şi mai amintesc să reflecte

trecerile mele dinspre viaţă către noapte

din cerul palatin cad literele moarte

sunt umbra umbrei ce m-am însoţit cândva

desparte-mă ca fraza în cuvinte şi-între silabe pierde-mă cumva