miercuri, 16 septembrie 2009

cântec de asfinţit

eram confuz ori bezmetic

privindu-ţi gingaşul buric

şi lume-ntreagă-ncăpea

perlă-n câmpia ta.

urcai un tăpşan de coaste

înşirând mustaţa oaste

la poale de deal pietros

ce zvâcnea în sfârc frumos

gura ta cireaş-amară

mă sorbi aşa-ntr-o doară

pleoapa ochilor mă plânse

şi în două iar mă frânse.

lua-te-aş fată cu-mprumut

noaptea ca să te sărut

să m-afund în valea ta

dezmierda-ţi-aş guriţa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu