Cântec de fân tăvălit

Fată dragă de la ţară

De te-aş lua la subţioară

Te-aş ascunde-n primăvară

Şi ţi-aş da drumul pe vară

Când este de coasă iară.

Dar ţi-aş da drumu în scurt

Pasu-n iarba să-ţi ascult

Fusta să te-mpleticească

Pulpele să-ţi dezgolească.

Să te prind în fân cosit

Să pun viersul la dospit

Să-ţi frământ sânul pietros

Să mă prinzi la loc umbros

Să mă scurg în vis frumos

Fi-mi-ar fala de folos.

Mândrie de Făt Frumos.

Să te-nfig în tâmpla mea

Să scriem istoria

Pe-o funză de viorea.