cântec de cuţit

cuţitul meu de-obsidian

ce l-am pierdut acum un an

prin tâmpla mea când rătăceam

azi l-am vazut înfipt în geam.

am vrut să-l iau, dar ai deschis

un ochi spre lumea-ţi de abis

m-am lăsat dus de-acel vârtej

ca Jack cu fermecatu-i vrej.

tu Ariadnă, dorul tău

mi-a scânteiat în trup mereu

m-a luminat prin labirint

să regăsesc al tău adânc.

adânc înfipt al meu cuţit

m-a tălmăcit şi m-ai citit

şi mi-ai tocit mai mult de-un an

tăişul meu de-obsidian.