alungat...

toate-au putrezit sub tine, urla vantul suparat

si-mi fulger tacerile, revarsandu-mi ploile

spune-mi s-a intamplat sa ramana nemiscat, tintuit pe cer senin, norul?

cine oare te-a-nvatat si de ce l-ai ascultat?

nimeni nu mi-a povestit, nimeni nu a apucat sa-mi spuna ca-i un pacat

sa stai tintuit in cer…prins in ac ca un mister

ce te-a-ndemnat sa ramai, plecare sa ti-o amai? 

ce a fost in mintea ta de nu te-ai dus undeva?

n-am putere sa vaslesc, eu pot doar sa potopesc

in ploi sa ma potolesc si viata sa mi-o jelesc?

fara vant sa ma goneasca si soare sa ma slabeasca cin’sa-mi ia durerile 

sa-mi aline dorurile...

asa plangea un nor pe cer, uitat in lumea lui, stingher

ploaia-l spala de-ndoiala

ia cu sine bolile si toate durerile, apa vietii i-o aduna

si o cerne pe-nserat pe pamantul insetat ce-i asteapta sangele

sa-nmoaie semintele, sa zgarie crengile, durerea sa-mboboceasca si viata sa infloreasca

de-ar sti cata suparare strans-am cat am stat in lume

n-ar mai spune cate spune…