miercuri, 3 aprilie 2013

intr-o dulce sagetare




daca fruntea mi se-nclina sub a somnului povara
pacea, tihna si lumina ma imbraca-n giulgiu scump


cine ar fi crezut in maretia creatiei
in bucuria ei de a se darui ochiului
si-n tainica ei asteptare…

drumul izvorand din adancul ochilor
curge suvoi purtandu-ma pe-ntinsul miriadelor
departe de fiintarea trecutului omenesc

marea de lumina palpita
tresarindu-si sanul feciorelnic
infiorat de asteptare

poate ca au mai fost si alti ochi
poate ca si alte maini au descantat lumina
dar cui I s-a mai oferit cu atata placere?

dragostea depaseste limitele infinitului
lumina mi se cuibareste la san ostenita
abandonare plina de farmec si candoare

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu