şi a fost…iarnă

de obicei sunt convins că perfecţiunea ȋmi aparţine

dar ȋn ultimul timp m-au părăsit ȋncet, una după alta, toate convingerile

şi nimic nu mai e ce pare, răstălmăcindu-mă

bătăile inimii sunt poveşti

pe care nu le auzi ȋntr-o viaţă-ntreagă

dar pe care le poţi vedea

ȋn ultima secundă

cei care ştiu, cei care pot, cei care tac

apar şi dispar,

muguri pe crengile vieţii

ȋncât iarnă de iarnă nu faci altceva decât să numeri

ochiurile din care nu vor mai izbucni bobocii