vineri, 26 aprilie 2013

luna roz




în seara asta, luna o să-şi ascundă paloarea sub un strat de sidef roz
la mine pe strada Fericirii, luna nu a aflat încă de acest lucru
şi e tot palidă, curios cum de n-a aflat
ca s-a dat pe toate canalele
dar cine ştie, poate n-a-nţeles ea cum stă treaba
cu aspectul, cu tabloidele şi cu dezamăgirea celor de la ştiri
cert e că-i rotundă şi plină ca o monedă de doi euro
nici nu trebuie mai mult pentru un expreso

pe strada Fericirii, casele plâng
unele se vaită de bătrâneţe şi zic că-s grele sacoşele primite bacşiş
altora li s-au mătuit ferestrele şi nu mai văd bine strada
sunt unele care nici până la poartă nu mai ies
s-au rupt cu totul de lume
mai au prin curte câte o floare pricăjită
şi cu ea ce-şi mai trec zilele seci
şi măcar dacă ar mai ploua
atât cât să mai audă streşinile oftând şi burlanele plângând
poate n-o să mă credeţi, dar pe timpuri, când simţeau că le-a venit timpul
casele se aşezau cu capul la stradă
îşi puneau crucea pe trotuar să le ţină de urât
şi mureau aşa pe-ndelete
bătrâneşte
fără să-şi mai bată capul
cui să lase acareturile cu limbă de moarte
mureau încet, biruite de foşnetul mereu crud al lăstarilor
plânse ninse în fiecare floare de cireş

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu