călător prin inimă

cândva timpul se întindea ca marmelada pe o gură de rai sau pe un picior de plai

dar seceta şi tăierile abuzive au erodat poveştile lăsând uitarea goală

un schelet mâncat de vicisitudini şi amintiri

hai să mergem ai spus, acolo unde se aud bătăile şi temerile

mi-am lăsat aripile la garderobă

am încălţat cipicii şi m-am luat după tine

încăperile stăteau de vorbă trecându-şi poveştile de la una la alta

şi fiecare mai lua sau mai adăuga câte ceva

bucurându-se de fiecare nouă suflare

acolo am simţit strângerile de inimă pe viu

acolo am simţit că mă umplu de fericire cât pentru alte trei vieţi

şi tot acolo am şezut şi am plâns, fără să se ştie, fără să mă vadă, fără să mă audă

toate drumurile ca şi iubirile duc la ea

aşa că am strâns-o palma dreaptă alungând toată nedreptatea

ce se lăsa înserare peste noi şi am plecat mai departe căutând inima poveştii

undeva în adânc, în cămara cea de taină

am strâns pupici cât pentru toate nopţile reci

cu care o să mă petreceţi