Postări
undeva, într-un neunde
dacă îţi ţii răsuflarea şi îţi mijeşti ochii
s-ar putea să distingi la răsărit sau la apus
linia care desparte ultima răsuflare.
acolo, la vamă, trebuie să îţi dai obolul
să-ţi strigi toată viaţa odată
şi să ţii amintirile în braţe
căci ele vor fi singura vestă de salvare
la care ai dreptul
de obicey Styxul e liniştit
dar e bine să fii pregătit pentru orice
mai ales că nimeni nu s-a întors
ca să povestească
ce înseamnă traversarea asta
dar din câte se spune
(mă rog, aşa a trecut din gură în gură)
dincolo, pe tărâmul marelui zâmbet
nu-ţi mai rămâne nimic din câte ai avut
nici măcar umbra
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu