sacru-profan

despre cei doi termeni s-au scris tomuri întregi aşa că

mie nu-mi rămâne altceva de făcut

decât să încerc moartea-iubire

din ambele perspective

antagoniste

sacralitatea îmi pune mâna pe creştet mângâindu-mă şoptit:

„Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt”

dar profanul se scutură neîncrezător

răscolind colbul interior

„de ce eu?”

adânc înfiptă în carnea cuvântului

aşteaptă tăcerea

de pe urmă