eşti trist? nu. sunt puţin departe

oameni ca tine sau ca mine se pierd in meandrele unei vieţi normale

atât de normală şi de anostă încât te întrebi cum de rezistă

chestia tare e că la naştere ţi se scrie in ADN motivul

şi toată viaţa aştepţi să-ţi vezi stigmatul

ca să afli şi tu de ce, cu ce rost

dar din păcate, afli prea târziu şi uiţi

lumea crede că omul e trist pentru că nu-şi ştie rostul

dar eu ştiu că omul nu e trist, el doar se trage puţin în afara drumului

şi lasă lumea să treacă în viteză

descoperind ce e aproapele şi departele

mâine mi-am propus să stau şi să privesc norii

ei vor fi departe, eu voi fi departe, dar cu toata departarea

ştii că numai eu au puterea de a-şi arăta simţămintele, de a plânge

eşti trist? nu. sunt puţin departe şi sunt nor