Degetele mele aleargă, ciute alungate de crivăţ
Dincolo de taste, dincolo de liniile caietului
Până acolo unde nici măcar literele nu mai cresc
Mulţi cred că gândesc incredibil de tumultuos şi repede
Dar ca să revin la ciutele mele
De multe ori mi se face frică de cuvintele gândite
Şi atunci muşc cu spaimă din carnea lor
Pentru că invalizii nu mai au aceeaşi greutate
Iar blestemele se topesc ca un ţurţure
Lipsit de gerul întregului
Mă uit la tine şi mă bucur că îţi este bine
Mă uit la bietele cuvinte
Şi uneori degetele mele bat uşor în tăblie
Un tam-tam ce povesteşte într-o limbă uitată
Moartea altor cuvinte
Prin excluderea de pe lista celor întregi,
Rotunde şi pline de sevă
Pe facebook am creat un grup al mâncătorilor de litere
Dar tare îmi este teamă că vom reveni, încet şi sigur la pietre şi lemn
Mimând imaginarul podium din Hyde Park
vineri, 10 decembrie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu