raspuns...

sunt şubred şi mă poticnesc în vorbe
şi aberaţii zugrăvesc pe zidul meu...

eu spun ce simt şi nu voi zugrăvi
moroii ce îmi dau tarcoale
nu-s vrednic lecţii ca să dau
şi nu ştiu să mă ascund în vorbe goale

pribeag îmi plimb cuvintele de colo colo
şi-s costelive şi tânjesc şi mor
n-am ţarini iar izvoarele mi-s sterpe
şi pentru fiecare moarte aş vrea să mor

ştiu c-am plecat ca să mă izbăvesc
neundele se mişcă-n ritm cu mine
un orizont de temeri am lăsat
dar temerile muşc-adânc din mine

îmi tot doresc un pat din verdele tăcerii
şi-n braţe să mă strângi ca altădat
mănate mi-s privirile întoarse
şi lepra roade-n sufletul uscat

nu ţi-am răspuns că nu mai am cuvinte
mi-i turma rătăcită iar firul s-a uscat
s-or toarce anotimpuri iar verbul încolţi-va
din lutul ce-n uitare s-a spălat

…

mereu mai pierd câte ceva pe drum
ideile se-ntind ca să bea apă
confuz, cu turma răzleţită şi săracă
în noapte adâncă, stelele, eu, focul şi...acum...