înălţarea

la moarte! la moarte! dar cât mai departe
să urce, să urce cu crucea în spate
să-i azvârliţi toate cuvintele înapoi
să i le-nfigeţi în carne şi-apoi
puteţi să-l scuipaţi

din cerul acela cu ochii plânşi
cuvintele zboară şi cad peste noi
cochilii uscate cu urme striate
tot jeg şi noroi