noaptea mea are miros de zăpadă crudă
şi ochii roşii de plâns
i-au murit stelele, una câte una
felinare cu factura neplătită
am deschis geamul şi-am chemat-o la un vin fiert
s-a strecurat sfioasă pe o margine de scaun
a strâns cana la piept până la linişte
şi aburii în mângâiau fruntea înnourată
e linişte aici la tine şi îmi place
o aud povestind cum mă priveşte pe fereastră
şi cum îmi cântă ca s-adorm
dar niciodată nu i-am spus c-o aud
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu