camera obscură

se făcea că moartea îmi intră pe gură
ca o ceaţă dusă de gânduri fuioare
rătăcind cusături de seară
mi-am dezbrăcat trupul să mă-ncălzesc
iar sufletul s-a desprins din cheutori
luându-şi zborul
cuvintele cu irizări fosforescente
s-au revărsat, îngânând tăceri de cascadă
cine are ochi de văzut
şi urechi de auzit
nu uită...

iată că pelicula impresionată
lasă umbrele să-şi doarmă somnul
învăluite în tonuri de lumină