grupa mare

casa mea e o casă din inutile creioane
zidite, legate-ntre ele cu multe vorbe goale
planşeele-s făcute din pixuri fără pastă, mute
iar scările-s din tocuri cu cerneluri fine uscate-n volute
scârţâind la orice mişcare, certându-mă,
zicând că le doare

am tencuit-o cu fraze goale, uşoare,
şi am făcut şi scară la intrare
arabescurile dau bine
şi toată lumea vine
să vadă
cum pot să trăiesc într-o casă
cu vorbire la stradă

căci da, casa mea
se tutuie cu toţi trecătorii
şi povesteşte câte şi mai câte, de te iau fiorii
nu poţi să ţii nici un secret în casă
că spune tot ce-n ziduri o apasă...
în rest, ce pot să spun,
e-o casă frumoasă...