„gol ai venit pe lume şi singur pleci din ea
din toate câte sunt, nimic nu vei lua...”
ce bine că nu mai trebuie să vorbesc singur
şi mai ales ce bine că nu mai trebuie să-mi răspund…
că până mâine este timp să vină altă zi
vorbele ce nu le-ai spus te vor trage în adânc
şi mii de cuţite vor tăia tăcerea
dar cine ştie ce dureri îţi vor fi date?
toată viaţa am încercat să plâng
dar din păcate nimeni nu mi-a spus
cum să tai fante în aerul nopţii
şi lacrimile se strâng platoon lângă platoon
umăr lângă umăr şi pregătesc defilarea
vocalelor gâtuite de consoane
nici chiar oglinda nu mă mai primeşte
şi răsuflarea-şi face pârtie la cer
gol am venit pe lume şi e timpul
să nu încurc al vieţii ciclu
şi până nu e prea târziu
să pier…
duminică, 31 iulie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu