Postări
eram la mii de ani lumină
compunând puzzle-ul ultimei frontiere
fără nici cea mai mică tresărire
privirile trasează linii de forţă
mâinile ȋntârzie a mângâiere pe marginea secolelor
şi lasă arhitectura viitorului să mă cuprindă
arheologia cuvintelor ȋşi extinde perimetrul
şi scoate la iveală noi şi noi urme monosilabice
erodate de curgerea tăcerilor
fie că trăiesc, fie că mor, eu sunt!
am pătruns ordinea şi-am devenit parte ȋn ȋntregul ei
răsar din trupul ordinii,
cu toate cuvintele mele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu