o ȋntrebare care macină

să nu-mi cauţi urmele

lasă-le să-şi doarmă uitarea

ȋngropate alături de toate neputinţele

unui simplu trecător

printre cuvinte, m-am semănat

qui prodest? mărăcinii au dreptul la viaţă

chiar daca nu ajută nimănui

am auzit că spinii plâng ȋnainte de a muri

şi nu pentru că-i doare uscăciunea

nu, nu de uscăciune se tem

ci de inutilul din viaţă

dacă cineva ȋţi spune că are nevoie de linişte

ȋnseamnă că ȋi este frică

de toate tăcerile

oare noii spinii, suntem buni numai ca să rănim?