luna roz

în seara asta, luna o să-şi ascundă paloarea sub un strat de sidef roz

la mine pe strada Fericirii, luna nu a aflat încă de acest lucru

şi e tot palidă, curios cum de n-a aflat

ca s-a dat pe toate canalele

dar cine ştie, poate n-a-nţeles ea cum stă treaba

cu aspectul, cu tabloidele şi cu dezamăgirea celor de la ştiri

cert e că-i rotundă şi plină ca o monedă de doi euro

nici nu trebuie mai mult pentru un expreso

pe strada Fericirii, casele plâng

unele se vaită de bătrâneţe şi zic că-s grele sacoşele primite bacşiş

altora li s-au mătuit ferestrele şi nu mai văd bine strada

sunt unele care nici până la poartă nu mai ies

s-au rupt cu totul de lume

mai au prin curte câte o floare pricăjită

şi cu ea ce-şi mai trec zilele seci

şi măcar dacă ar mai ploua

atât cât să mai audă streşinile oftând şi burlanele plângând

poate n-o să mă credeţi, dar pe timpuri, când simţeau că le-a venit timpul

casele se aşezau cu capul la stradă

îşi puneau crucea pe trotuar să le ţină de urât

şi mureau aşa pe-ndelete

bătrâneşte

fără să-şi mai bată capul

cui să lase acareturile cu limbă de moarte

mureau încet, biruite de foşnetul mereu crud al lăstarilor

plânse ninse în fiecare floare de cireş