rogvaiv

fiecare isi poarta spectrul dupa cum il tin puterile…

viate se taie la un deget picurandu-te, ziua sau noaptea dupa cum e scris

si toata curgerea galgaita se pierde ratacind meandrele

pana cand amurgul sfasie catapeteasma

violeta

ziua-n care-am adunat miere-n inaltul cerului

si-a-ntors fata dupa soare

tremurandu-si voalurile

turnate-n aur

si am fost muschi ridicandu-ma sa-ti arat nordul

zidit in lumina rece, polara

ca sa nu ratacesti

drumul catre poarta cerului

ultima culoare ce mai desparte malurile

strange toata mirarea

sub vasla luntrasului nins in neplata

sarpe alb lumina lina, rasucind spirala vietii