opacitatea
zilelor ce se scurg printre blocuri de gheaţă
mi-a afectat
vederea, dizolvând contururi şi culori
într-un continuu
inestetic
cu ochii în mână am
coborât în stradă
să-i dau la
schimb
din palmă lumea
se vede altfel
grăbită se ştie,
ignorantă se vede
şi mai ales surdă
la ofertele vieţii
dar poate că
ochii mei nu sunt bolnavi
sunt doar obosiţi
şi inutil de goi
fără puncte de
sprijin
fără amintiri
fără viitor
un trecut
estompat
un prezent
inexistent
şi un viitor care
încă nu ştie ce vrea
dezolant tablou
pentru ochii în cădere ce mimează zborul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu