cerul satul de atata asteptare
a-nceput sa-si franga
mainile
cum numai batranii in
spatele usilor
departe de curiozitatea
celorlalti mai fac
caci asteptarea atarna greu
si doare
cerul, dupa cum spuneam
a-nceput sa planga
incet, mai intai o bura
apoi suvoi de cuvinte
in alte limbi rostite
si lumea ridica iar ochii
intrebandu-se mirata
oare ce sa-ntampla ?
toamna cerul plange mai tot
timpul
degeaba se sterge cu frunze
la ochi
pana nu se termina si
ultimul suspin
nu se opreste din plans poezii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu